«Ecologic», «durabil», «verde» și «responsabil din punct de vedere ecologic» apar în listele de produse și în declarațiile privind capacitatea fabricilor, fără o semnificație constantă. Unele dintre aceste afirmații sunt susținute de certificate terțe verificabile. Altele sunt limbaj de marketing fără documentație de sprijin.
Pentru cumpărătorii cu cerințe reale de durabilitate — indiferent dacă sunt determinate de politicile corporative, de cerințele clienților sau de valorile personale — capacitatea de a distinge între afirmații ecologice verificate și cele neverificate este o competență esențială în aprovizionare.
Afirmații certificate (cel mai ridicat grad de fiabilitate): Afirmații susținute de certificări terțe — GRS pentru conținut reciclat, OEKO-TEX STANDARD 100 pentru siguranța chimică, Bluesign pentru producție responsabilă, GOTS pentru fibre organice. Aceste afirmații pot fi verificate în registrele organismelor de certificare și au standarde clare de audit.
Afirmații verificate (fiabilitate moderată): Afirmații susținute de rezultate specifice ale testelor — «fără PFAS», susținut de un raport de testare a conținutului de fluor; «fără azo», susținut de un raport de testare a coloranților azo; «conform REACH», susținut de rezultatele screening-ului SVHC. Raporturile de testare trebuie să facă referire la standardul de testare aplicat, laboratorul de testare și substanțele specifice testate.
Afirmații privind procesul (verificabilitate limitată): Afirmații despre modul în care este fabricat produsul — «produs într-o fabrică alimentată cu energie solară», «fabricat cu adezivi pe bază de apă», «producție fără deșeuri». Aceste afirmații sunt dificil de verificat fără o auditare a fabricii și sunt adesea utilizate în contexte de marketing, fără documentație de susținere.
Afirmații privind materialele (fiabilitate variabilă): Afirmații despre conținutul de materiale — «fabricat din sticle reciclate», «brosată din bumbac organic». Fără certificare (GRS, GOTS), aceste afirmații nu pot fi verificate independent.

"Ce certificare de terță parte susține această afirmație?" O fabrică sau un furnizor care nu poate menționa un organism specific de certificare și un număr de certificat pentru o caracteristică declarată formulează o afirmație neverificată.
"Pot vedea raportul de testare?" O afirmație privind durabilitatea sprijinită de un raport specific de testare — care include denumirea laboratorului de testare, data, standardul de testare și rezultatul — este o afirmație testată. O afirmație fără raport de testare este o simplă aserțiune.
"Cine a acreditat organismul de certificare?" Organismele de certificare de terță parte trebuie să fie ele însele acreditate. Pentru certificările textile, Textile Exchange și OEKO-TEX International sunt autorități recunoscute de acreditare. Organismele de certificare care nu sunt recunoscute de aceste autorități pot oferi certificări cu valoare limitată.
"La ce procent din produs se aplică această afirmație?" O afirmație de tip „ecologic” aplicată la 5% din conținutul de materiale al produsului este diferită de una aplicată la 100% din produs. Solicitați clar acest procent.
Limbaj vag, fără criterii măsurabile: «prietenos cu mediul», «producție verde», «fabricație durabilă», fără cuantificare specifică sau referire la o certificare.
Auto-certificare: Afirmații conform cărora fabrica sau furnizorul se verifică singur, fără audit terț. Rapoartele interne de sustenabilitate, fără verificare externă, sunt documente de marketing, nu documente de conformitate.
Nepotrivire între domeniul de aplicare al certificării și produsul: O fabrică care deține certificarea OEKO-TEX STANDARD 100 pentru producția de firuri și susține că această certificare acoperă și produsul finit (geantă). Domeniul de aplicare al certificării trebuie să corespundă exact produsului vândut.
Certificate expirate sau neverificabile: Verificați întotdeauna valabilitatea certificatelor în registrul organismului de certificare, înainte de a le accepta ca documente curente de conformitate.
Creați un chestionar de sustenabilitate pentru furnizori care solicită anumite certificate, indicând numele acestora, numerele de certificat și datele de valabilitate — nu întrebări generale despre practicile ecologice.
Verificați fiecare certificare declarată în registrul corespunzător înainte de a o accepta ca dovadă documentară.
Cereți ca afirmațiile privind sustenabilitatea să fie menționate în comanda de achiziție ca reprezentări contractuale. Un fabricant care formulează o astfel de afirmație într-un catalog, dar refuză să o includă în comanda de achiziție ca garanție, vă transmite un mesaj clar despre gradul său de încredere în acea afirmație.
Documentați procesul de verificare. Dacă o afirmație privind sustenabilitatea este ulterior dovedită ca nefondată, existența unui proces de verificare documentat demonstrează că cumpărătorul a efectuat o diligencă rațională.
Știri recente