×
Culorile din materialele folosite pentru rucsacurile laptop provin din sisteme de coloranți — compuși chimici aplicați fibrei în timpul producției textile. Chimia specifică a coloranților utilizați pentru obținerea unei anumite culori determină dacă produsul finit respectă reglementările chimice din piața țintă.
Pentru importatorii care livrează pe piața UE, conformitatea coloranților nu este o problemă abstractă. Coloranții interziși prezenți în produsele textile finite pot declanșa rețineri la vamă, retrageri obligatorii ale produselor și răspundere civilă. Costul unei retrageri depășește cu mult costul testărilor de conformitate care ar fi putut-o preveni.
Coloranții azoici reprezintă cea mai mare categorie de coloranți utilizați în producția textilă — ei reprezintă peste jumătate din coloranții comercializați. Majoritatea coloranților azoici sunt siguri și sunt utilizați pe scară largă fără nicio preocupare reglementară. Problema reglementară apare doar în cazul coloranților azoici care pot suferi scindare în condiții reducătoare (contact cu pielea, transpirație, condiții anaerobe), eliberând amine aromatice carcinogene.
Regulamentul UE (CE) 1907/2006 (REACH), Anexa XVII, interzice anumite coloranți AZO din articole textile care pot intra în contact direct și prelungit cu pielea sau mucoasa orală. Pragul de restricție este de 30 mg/kg (ppm) pentru fiecare dintre cele 24 de amine aromatice enumerate.
Pentru rucsacurile pentru laptop: materialul exterior al rucsacului nu este, în mod tipic, în contact direct prelungit cu pielea, dar benzile de fixare (în contact cu gâtul purtătorului pentru centura sternului și, eventual, cu pielea brațului) și finisajul interior (în contact cu mâinile) sunt supuse restricțiilor privind coloranții AZO.
Poliesterul este colorat în principal cu coloranți disperși. Majoritatea coloranților disperși sunt siguri; totuși, anumite coloranți disperși sunt interziși în Europa din cauza potențialului lor de sensibilizare (dermatită de contact alergică).
Standardul european EN 14362 acoperă testarea coloranților AZO în textile. Lista substanțelor restricționate din OEKO-TEX STANDARD 100 include un set mai larg de coloranți disperși decât restricția REACH, inclusiv coloranți care sunt sensibilizanți, dar nu sunt restricționați în cadrul REACH.
Pentru cumpărătorii care furnizează canale de retail europene cu cerințe stricte privind RSL, certificarea OEKO-TEX STANDARD 100 a materialului textil (care include evaluarea coloranților disperși) este mai cuprinzătoare decât simpla conformitate cu REACH.
Pentru conformitatea cu piața UE, solicitați rapoarte de testare privind coloranții AZO conform EN 14362-1 sau EN 14362-3 pentru toate componentele textile vopsite din geantă. Rapoartele trebuie să provină dintr-un laborator acreditat și să nu aibă mai mult de 12 luni.
Pentru o conformitate cuprinzătoare, solicitați un pachet de teste RSL (Restricted Substances List) care să acopere SVHC REACH, coloranții AZO, metalele grele, formaldehida și pH-ul — acestea sunt parametrii chimici cei mai frecvent citați în inspecțiile vamale UE și în acțiunile de supraveghere a pieței.
Se cer rapoarte de testare pentru fiecare variantă de culoare a materialului, separat. Un raport de testare pentru un material albastru închis nu certifică un material bej din aceeași linie de produse — fiecare culoare folosește formulări diferite de coloranți, care necesită teste independente.
Specificați testele chimice obligatorii în comanda de achiziție și cereți rapoartele de testare înainte de autorizarea expedierii. Un fabricant care livrează fără a furniza rapoartele solicitate încalcă specificația contractuală.
Pentru volume semnificative sau repetate, stabiliți o listă de uzine aprobate pentru materiale textile — uzine care dețin în prezent certificarea OEKO-TEX STANDARD 100 și ale căror rapoarte de testare le-ați revizuit. Folosirea uzinelor aprobate elimină testarea pe fiecare comandă pentru variantele standard de culoare, păstrând în același timp asigurarea conformității.
Știri recente
EN
