×
«Cu emisii scăzute de carbon», «neutru din punct de vedere al carbonului», «cu reducere a emisiilor de carbon» și «zero emisii nete» apar tot mai frecvent în listele de produse și în declarațiile privind capacitatea fabricilor. Pentru cumpărători care își îndeplinesc angajamentele corporative legate de durabilitate și care necesită documentație privind amprenta de carbon în lanțurile lor de aprovizionare, aceste afirmații pot avea o valoare reală — dacă sunt autentice.
Afirmațiile privind amprenta de carbon în lanțurile de aprovizionare se numără printre cele mai complexe din punct de vedere tehnic și cele mai puțin reglementate afirmații legate de durabilitate de pe piață. Lipsa unei metodologii standardizate de calcul și a cerințelor privind verificarea de către terți creează un spațiu semnificativ pentru afirmații nejustificate.
O afirmație credibilă privind amprenta de carbon a unui produs, cum ar fi o geantă pentru laptop, trebuie să se bazeze pe o evaluare a ciclului de viață (LCA) sau, cel puțin, pe un exercițiu de contabilitate a emisiilor de carbon de la „sursă la poarta fabricii”, realizat folosind o metodologie recunoscută — ISO 14067 (Amprenta de carbon a produselor) sau Standardul privind produsele GHG Protocol.
Evaluarea ar trebui să acopere: extracția și prelucrarea materiilor prime, producția textilă, fabricarea componentelor, asamblarea geamantanelor, producția ambalajelor și transportul până la punctul de vânzare (cel puțin până la portul de export).
O afirmație calculată doar pe baza consumului de energie în fabrica de asamblare a geamantanelor — o scurtătură frecventă — subestimează amprenta reală a produsului, deoarece producția materiilor prime (fibre, țesături, componente metalice) reprezintă cea mai mare parte a carbonului încorporat într-un geamantan.
Afirmațiile de tip „neutral din punct de vedere al carbonului” referitoare la produse implică, de obicei, compensarea emisiilor de carbon — achiziționarea de credite de carbon pentru a compensa emisiile pe care procesul de producție nu le-a redus încă. Compensarea este un instrument legitim de gestionare a carbonului, dar nu este echivalentă cu reducerea efectivă a emisiilor.
Pentru cumpărătorii care trebuie să raporteze emisiile din Cadrul 3 (emisiile lanțului de aprovizionare) în rapoartele corporative de sustenabilitate, o afirmație de „neutralitate carbon” bazată pe compensări din partea unui furnizor nu reduce cifra reală a emisiilor care trebuie inclusă în inventarul Cadrului 3 al cumpărătorului. Emisiile au avut loc; compensarea reprezintă o tranzacție financiară, nu o reducere fizică a emisiilor.
Cumpărătorii ar trebui să întrebe: această afirmație reprezintă o reducere reală a emisiilor sau o compensare prin mecanisme de offset? Ambele au valoare, dar îndeplinesc scopuri diferite în raportarea privind sustenabilitatea.
„Ce metodologie a fost utilizată pentru calcularea amprentei de carbon?“ ISO 14067 și GHG Protocol Product Standard sunt opțiunile credibile. O fabrică care nu poate preciza metodologia utilizată nu a efectuat o evaluare standardizată.
«Cine a efectuat evaluarea?» O evaluare realizată de fabrică în mod autonom nu beneficiază de verificare terță și are o credibilitate limitată. O evaluare efectuată sau verificată de o firmă de consultanță recunoscută sau de un organism de certificare este mai fiabilă.
«Ce domeniu de emisii este acoperit?» Extracția materialelor, producția și transportul, cel puțin. Evaluările care acoperă doar consumul direct de energie al fabricii sunt semnificativ incomplete.
«Care este valoarea specifică a amprentei de carbon?» O afirmație fără o valoare specifică exprimată în kg CO₂e nu constituie o afirmație privind amprenta de carbon — este o declarație generală de sustenabilitate.
Pentru cumpărătorii care au obligații de raportare privind Emisiile din Domeniul 3 (Scope 3), solicitați furnizorilor datele privind emisii în formatul cerut de protocolul de contabilitate carbon al companiei dumneavoastră (raportare CDP, Protocolul GHG, TCFD). O fabrică care a efectuat o evaluare credibilă a emisiilor de carbon ar trebui să poată furniza datele privind emisii în formatele standard de raportare.
Pentru cumpărătorii care nu au cerințe formale de raportare privind amprenta de carbon din Cadrul 3, tratați afirmațiile despre amprenta de carbon ca pe un context de marketing, nu ca pe o documentație de conformitate — interesant și potențial valoros pentru comunicarea mărcii, dar nu ca o cerință de achiziție pe care furnizorii o pot îndeplini în prezent cu rigurozitate constantă.
Știri recente
EN
